Masa plină, însă sufletul gol...Așa se întâmplă de sărbători la români. Sărbătorile sunt pentru mulți dintre noi, pentru majoritatea de fapt, prilej de a mânca, a bea, a petrece și a lenevi. Înainte de sărbători, în această perioadă, lumea se calcă-n picioare, este un maraton cu căruciorul prin super/hipermarket. Golim rafturile de otrava vândută de occident... Sigur, unii atâta știm, asta înseamnă sărbătorile, fie că vorbim despre Nașterea Mântuitorului, fie că vorbim despre Învierea acestuia...Sunt familii care așa și-au educat copiii, pentru că la rândul lor părinții așa au fost educați. Grijile în preajma sărbătorilor sunt legate strict de cele lumești, să fie mielul bun, vin curat pe masă, prăjituri mai multe feluri, să fie și sarmale, poate o friptură de zburătoare, coaste de râmător la grătar, să fie de toate, întotdeauna mai multe, mult mai multe decât trebuie. Vedem asta datorită tomberoanelor de gunoi pline în zilele de după sărbători. Risipim mult, mult prea mult. Din ceea ce aruncă mulți dintre noi, s-ar sătura multe guri. Ne place, însă, să vedem frigiderul burdușit, damigeana plină ochi, masa gata să se rupă... Cu sufletul, însă, cu sufletul... cu sufletul ce facem ? Slujba Învierii a devenit “ un obicei”, o paradă pentru mulți dintre noi. Gătiți, dați cu parfumuri din țări străine, grăbiți să ne întoarcem la masă, mergem să luăm lumină. Uneori ne necăjește popa că nu ne-o dă mai repede...Lumina, da ...Nimic parcă nu mai este sfânt în noi, nimic parcă nu mai răspândește mirosul sărbătorilor de altădată...Cum să fie bine, cum să ne fie bine când noi batjocorim sărbătorile, îl scoatem pe IISUS din ele, cum...? Regret sărbătorile copilăriei, știu, și voi...Regret diminețile de Paști, nopțile de Înviere, ouăle din bătătura noastră modestă, cozonacul sănătos făcut de mama în “ler”, regret oamenii de atunci, însă, nădăjduiesc că într-o zi, poate, vremurile vor fi din nou ca adineauri...Lumina Învierii să vă găsească în pace, în liniște, în nădejde...Doamne Ajută !

Sursa: BLOG - Ionut Dragotesc