Suflete, iar e Crăciun !
...peste vise făcute scrum, suflete, iar e Crăciun! Sub negura vremurilor, albul sărbătorii s-a așezat în sufletul fiecăruia...,peste tristeți ce ne dor, se așterne colind înălțător. Nimic nu poate tulbura sufletul primenit la vremea Crăciunului. Sub fereastra fiecăruia poate sunt zăpezi, poate sunt noroaie, bucurii sau tristeți, lacrimi sau zâmbete, împliniri sau așteptări, însă...Suflete iar e Crăciun!... Ca și voi, în vremea sărbătorilor nu uit să mă gândesc la cei care sunt sub zăpezi, dar mă bucur împreună cu cei de lângă mine...Astăzi nu ne este îngăduit să fim necăjiți, să deznădăjduim. Oricât de greu ți-ar fi, Suflete iar e Crăciun!...
