La poalele Cerului, Agapia Veche...
Prin părțile Neamțului merg de multă vreme…Auzisem despre aceste locuri, despre mănăstiri, despre Cetatea Neamțului, despre Ozana frumos curgătoare, despre bojdeuca lui Creangă, despre pădurea argintată a Eminului ori despre casa cu prispă din Târgu Neamț a fermecătoarei Veronica Micle. Nu ajunsesem însă niciodată aici și copil fiind, nici nu prea nădăjduiam…Au trecut anii și într-o toamnă târzie, când crapă coaja de pe nucă s-a ivit și prilejul…. Era ziua de prăznuire a Sfânților Arhangheli Mihail și Gavril, iar Majestatea Sa, Regele Mihai a ales să își petreacă ziua numelui într-un loc sfânt, la Mănăstirea Agapia…Am fost și eu invitat…Așa am descoperit aceste tărâmuri. Și de atunci revin mereu…Fiecare loc, fiecare petec de pământ aici, este o taină…Nici nu știu despre care este potrivit să scriu mai întâi…Fiecare dintre noi avem locuri unde tragem, unde în bezna vremurilor găsim luminiș…Voi scrie despre unul dintre aceste locuri ale mele, Schitul Agapia Veche, unde aștern câteodată sufletului, tihnă…
Am ajuns la Agapia Veche într-un târziu de iulie, chiar în ziua de prăznuire a Sfinților Partenie și Rafail (21 iulie) râvnitori pe aceste sfinte meleaguri, unul în sec. al XVII-lea, celălalt în veacul al XVI-lea. Numele locului este dat de un monah, Agapie care s-a nevoit prin acești munți încă din sec. XIV. La capătul unui drum rău de munte, spălat de ploi și măturat de vreme, Schitul Agapia Veche țâșnește de sub streașina muntelui precum o lumânare de ceară curată, într-o noapte de toamnă ursuză … Rupt parcă din Pateric, așezământul tăinuiește lucruri despre care puțini mai vorbesc astăzi. Aici, înainte de răsăritul și după apusul soarelui, porțile se zăvorăsc. Vizitatorii nu pot înnopta niciodată în mănăstire…Obștea își trăiește astfel, în tihnă, ceasurile de rugăciune sub sutana neagră a nopții…
Acum, Agapia Veche este un loc al schivnicilor bătrâni, iubitori de liniște și de viață pustnicească...Datorită terenului instabil, gospodăria, anexele și o parte însemnată a viețuitorilor s-au mutat în Vale, lăsând Agapia din Deal în tihna muntelui, loc retras de rugăciune…În timp, aici au fost ridicate 7 biserici, toate suferind datorită mișcărilor terenului. De fiecare dată însă viețuitorii de aici au luat-o de la capăt, iarași și iarăși…Un soi de încăpățânare duhovnicească atât de rară în vremurile noastre!
Aici, la Agapia Veche și-au trăit luptele duhovnicești, printre alții: protosinghelul Eftimie Tănase, Monahia Agafia Ilie, mama Arhimandritului Cleopa, monahia Olimpiada Goroaia.
De fiecare dată atunci când pășesc după poarta Agapiei din Deal simt cum locul te scutură de toate cele lumești. Totul este învăluit în taină: rugăciunea, flacăra din candele, toaca, parcă și clopotele sunt grijulii, să nu tulbure liniștea ruptă din tăcerile cerului…
