Săptămâna Patimilor era o perioadă specială în lumea satului de adineauri...Oamenii își primeneau ogrăziile, ne pregăteam de Înviere, bărbații trebăluiau prin bătătură, muierile prin casă, noi copiii gură- cască pe uliță, din zori și până-n asfințit. Mă trimitea mama să adun trifoi/lăptucă ori alte buruieni pe care să le imprime pe ouăle feștite în coajă de ceapă. Luciul ouălor era dat cu o bucată zdravănă de slănină. Le “cercam în dinți” să văd care sunt…

Nimic nu mai este așa cum era demult, în anii copilăriei mele...Toate s-au schimbat, vremurile, viața, oamenii, chiar și ultița...La vremea copilăriei mele iarna era iarnă, primăvară începea în martie, iar de Paște întotdeauna era primăvară, nu zăpadă...Nu mai este nici ulița cum era odată, plină de copii, zburdând dintr-o parte în alta, sărind garduri, necăjind câinii în lanț, fără griji, chiuind pe tăpșane...Astăzi ulița tace, apăsată, părăsită, adunând parcă grijile celor care, grăbiți, o…

Valea Jiului este măsura neputinței celor care au condus România în ultimii 25 de ani...Niște impotenți ! O zonă atât de frumoasă distrusă în doar 25 ani. Nimeni ,dintre cei care au reprezentat Valea Jiului, nu și-a pus problema, ce se va întâmpla aici. Cum se va trăi, dacă se va mai trăi, care este viitorul odraslelor minerilor din Vale. Aici, între Jii, în anul 1990, doar în minerit lucrau peste 50.000 de ortaci, acum…

Nimic nu doare mai mult decât cuțitul celui apropiat, “ împlantat” când nu te aștepți, de cele mai multe ori “prin dos”...Stiu, ați pățit-o fiecare dintre voi, dacă nu, așteptați-vă... Mai repede sau mai târziu se va întâmpla. Când nu mai puteți “da”, când nu mai puteți “face”, când nu mai sunteți de folos veți fi înlăturați, trădați...Puțini sunt cei care prețuiesc omul, și nu ceea ce are, nu ceea ce poate. Dacă astăzi ești…

Tinerii de astăzi, evident...generația fără loc de muncă. A fost vremea generației în blugi, apoi generația rebelă, cu pletele peste umăr, acum trăim și privim neputincioși cum crește generația fără loc de muncă, fără viitor, fără speranță, fără bani, în schimb cu multe nevoi și lipsuri .Valea Jiului, pe zi ce trece, seamănă din ce în ce mai mult cu un azil, un azil de oameni varstnici sau pe cale să devină....Tinerilor li s-a confiscat…

Românul a ajuns să își amaneteze jurământul sfânt al tainei căsătoriei, verigheta ...Despre morminte? Sunt prea multe, prea multe morminte uitate...Da, prea multe pentru o țară de creștini. Prea mulți copii uită unde le sunt îngropați părinții, prea mulți nepoți lasă buruienile să șteargă amintirile bunicilor, prea multe morminte uitate de oameni care își uită copilăria. Bisericile sunt pline de oameni cu sufletul gol, lumea este rea, din ce în ce mai rea...si uită repede,…

...asa este. Ne-am legat de el, pe mulți dintre români, el i-a legat, telefonul...Mai mic, mai mare, mai scump ori mai lesne, tot românul are în “pozonar” cel puțin un “celular”. Nu de puține ori celularu` și-a băgat posesorul în celulă. Inconștient, omul are la îndemână întreaga lume...Sigur este util, este bun, câte nu poți face cu el, câte nu poți vorbi, însă... câte nu îți poate face aparatu` buclucaș cu multe butoane...Conectat la toate…