Iarba de acasă...

Tocmai m-am întors în țară, după câteva zile petrecute peste hotare...Bune toate... bune, frumoase, curățenie, civilizație, bunăstare...Ce ciocolată! Ce bere au belgienii! Si ce macaroane bune fac italienii! Am băut bine, am mâncat tot bine, cam scump, dar bine, am vizitat Domul din Milano, o capodoperă, am fost și în locul unde s-a semnat Edictum Mediolanense, am fost să văd și copilul ăla mic ce face șușu-n iarbă, Manneken Pis, apoi Muzeul Horta, RMCA...Este frumos, însa ceva lipsește...Sunt țări parcă făr’ de suflet, reci. Oamenii sunt parcă mai puțin oameni… Mă gândeam la munții noștri, ape și brazi,la Voroneț și Putna, la mândrele noastre, la vinul roșu din viile Recașului,la ulița mea din Slatinioara, la iarba asta verde de aci, de acasă...Nu le-aș lăsa pentru nimic, dar pentru nimic în lume!