Săptămâna trecută, minerii din Valea Jiului au ieșit din nou în drum...Nu vreau, astăzi, să mă refer la motivele pentru care au făcut-o. În nici un caz de bine, nu. După câteva zile în care revolta minerilor a fost lăsată să dospească, Dominic de la enerjie` a decis să vină-n Vale. Dominic Andrei Gerea, ministrul Energiei, despre dânsul vorbim în pagină. După ce și-a sorbit cafeaua împreună cu o parte dintre primarii și parlamentarii din Valea Jiului, Andrei Gerea a pornit la pas, “dezbumbat la ultimul bumb al camașuței” spre C.E.H. În bătătură zarvă mare, minerii l-au întâmpinat cântând “ În fund de munți, noi, des intrăm...”, un moment emoționant. Cu greu și vorbe bine ticluite, Gerea s-a văzut intrat pe ușa C.E.H...Cât de mulți miniștri au mai pășit și pe această ușă, și cât de multe lucruri au mai promis, și cât de puține au mai făcut...După câteva ceasuri în spatele ușilor zăvorâte a ieșit Nica, liderul de la Muntele. Și-a băgat gura-n goarnă și a anunțat oamenii care așteptau afară că părțile din clădire sunt pe cale să semneze un protocol. Apoi s-a băgat înapoi. După o vreme întâlnirea s-a isprăvit, Dominic de la enerjie` s-a așezat în fața jurnaliștilor și a spus următoarele : “ Împreună vom face demersurile necesare la toate organismele abilitate pentru prelungirea termenului limită de închidere a minelor de huilă, de la 2018 la 2024. Polonia face presiuni în acest sens şi alte ţări europene, la fel. E un context favorabil şi nouă. CEH va trebui să poată vinde pe piaţa reglementată o cantitate de energie corespunzătoare unei puteri de 200 de MW, puterea minimă a celor două termocentrale. Se demarează procedurile pentru separarea termocentralei Paroşeni (măsură cerută insistent de sindicatele din această unitate). Protocolul mai prevede ca separarea legală a activităţii miniere să se producă doar dacă programul de restructurare (ce va fi întocmit în acest an – n.red.) va ajunge la concluzia că aceasta este necesară. Se constituie un grup de lucru care să asigure îndeplinirea punctelor din acest protocol”. Apoi, a zâmbit pe su` musteață și dus a fost. Bine, dar cu noi cum rămâne, cu noi cei mulți și ... ? În protocolul semnat la Petroșani, nici urmă de asumare, nici urmă de garanție, nimic. Doar povești. Mai mult, Andrei Gerea ne liniștește, “...vom face demersurile necesare la toate organismele abilitate pentru prelungirea termenului limită de închidere a minelor de huilă, de la 2018 la 2024 ”. Păi, dom` Gerea, parcă până în 2018 urmau să fie închise minele botezate ca fiind neviabile, nu ? Parcă Lonea, Livezeniul, Vulcanul și Lupeniul erau bune, erau viabile. Înțelegem că sunt atât de viabile că este nevoie de eforturi ca să nu se închidă și acestea în 2018 ? Așadar, dacă veți reuși să împingeți înmormântarea Văii Jiului până în 2024 este o împlinire, un succes...Oameni buni, dragii mei, sfârșitul este mai aproape decât credem, îl trăim deja !
Sursa: Blog - Ionut DRAGOTESC
