...ziua îmi începuse fără să anunțe nimic altceva decât cele de zi cu zi, lucruri normale, banale. Ajunsesem la birou. Dealul Calvariei era blând mângâiat de primele raze ale soarelui de iunie. Mă pregăteam pentru o zi obișnuită...Un telefon a schimbat-o, însă...Am stat o vreme fără să articulez nici o vorbă, nici un gând. De la celălalt capăt aflam că, în urmă cu puțin timp, Aron Poanta - Rectorul Universității Petroșani se stinsese, plecase spre cele veșnice. Găzduiți fiind de Universitatea Petroșani, mă întâlneam adesea cu d-nul Poanta, fie în parcare, fie pe hol, fie în biroul acestuia. L-am avut invitat de câteva ori în studio. Avea un zâmbet de om bun, un zâmbet care nu a mințit niciodată. Într-o lume care, mai ales în ultimii ani, a fost nedreaptă cu Aron Poanta, acesta a răspuns mereu iertând, zâmbind și iertând...Era un bun creștin, deseori mă întâlneam cu acesta în Biserica “Sf Treime”, îngenunchia, se ruga, apoi discret, fără să deranjeze, stânjenit parcă, ieșea... Modest, înțelegător, căutând pacea înainte de dreptate, Aron Poanta rămâne în galeria acestei vieți mai mult decât un excepțional cadru universitar, rămâne în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut un OM, care nu a uitat nici o clipă să fie OM. Nici măcar după ce a devenit rectorul uneia dintre universitățile de prestigiu din țară, Universitatea Petroșani. Ca un paradox, acum câteva zile, prezent fiind la festivitatea de absolvire, Aron Poanta le-a spus studenților dar și colegilor prezenți în sală... ” probabil este ultima dată când particip la o astfel de manisfestare, mă gândesc să plec...spre pensie”, spunea acesta...Dumnezeu, însă, l-a chemat spre calea veșnică. A mai plecat un om dintre noi, unul dintre cei care a șlefuit oameni, unul dintre cei care asemenea multor cadre din Universitatea Petroșani s-a încăpățânat să creadă, până la capăt, în menirea acestui loc. De acum, Universitatea Petroșani va fi mai pustie, Dealul Calvariei va fi mai sărac cu un suflet...și ce suflet! DUMNEZEU SĂ VĂ ODIHNEASCĂ-N PACE, DOMNULE PROFESOR...
Sursa: Blog - Ionut DRAGOTESC
