…este o realitate, pentru unii chiar un mod de viaţa. Cu limbile “cafenii” precum nenchezolu’ de odinioara, “pupincuriştii” de profesie pot fi intalniţi peste tot, de la gară pân’ la P.S.D, de la moară pân’ la A.C.L. Trimişi de propria conştiinta in anticamera ruşinii, oameni lipsiţi de calitaţi dar mai ales de caracter împanzesc instituţiile statului, după ce au facut saltul de la nivelul de lipitori de afişe la demnitatea de funcţionar public. Stiu oameni, in Valea Jiului, cu pretenţii de a fi respectaţi carora li sa subtiaţ limba prin dosu’ şefului. Esti singura lor calitate, de ani de zile pupă in cur, indiferent care este numele sau coloratura celui inţepenit de vremuri intr-un jilţ sau altul. Aceşti oameni “ingurgiteaza” bani publici, sunt avansaţi/menţinuţi in anumite poziţii doar pentru aceasta “calitate”. La rândul lor, cei care sub generoasa “poală” a banului public, cei care menţin si incurajeaza astfel de atitudini, astfel de oameni, sunt conducatori slabi, mediocri. Un lider puternic se inconjoara de oameni puternici, cu personalitate, nu de slugi obediente, gata sa îi traga si izmenele in “gârbovine” cand merge sa facă “udu”…Fiecare epoca a însemnat o lupta împotriva a ceva spunea Savatie Baştovoi. Renaşterea a luptat pentru restaurarea omului, epoca moderna pentru instaurarea democratiei, şi tot asa. Dar cea mai interesanta luptă este lupta care se duce astăzi. Ultima luptă a omenirii, poate părea ciudat, este lupta cu nerusinarea… Iar aceşti oameni despre care am scris mai sus sunt nişte neruşinaţi. Orice asemnare a acestui tablou cu persoane reale nu este deloc întamplatoare.