Traim vremuri grele, zilele de pe urma poate, sfarsitul …Sunt semne, anii sunt din ce in ce mai carunti, sufletul tot mai incercat de ispitele unui secol care a redeschis epoca muceniciei. Omul modern nu mai are vreme pentru suflet, iarna nu mai este iarna, vara trece prea repede, familia a devenit un camp de lupta, desfranarea este o virtute, iar materialismul de tip ateu se cuibareste in “ograda bietului” roman. Nu se poate trai in extreme, niciodata, insa materialismul-ateu in care acum ne zbatem este cumplit. Omul este doar o cifra in statistici, o unealta, o fiara dresata…Totul se judeca in functie de bani, atat. Traind in geunchi in fata “senilelor modernismului”, omului nu I se determina doar “pita cea de toate zilele” ci si constiinta. Dupa ce ne vom pierde si asta, vom fi aruncati in cimitirul istoriei, fara nume si fara cruce…Spuneam si cu alta ocazie, ma repet. Ducand in spate povara democratiei, suntem supusi pedagogiei perverse impuse de undeva din lumea tuturor posibilitatilor...O lume nebuna, cu reguli stricte. Barbatii cer sa se reguleze unii pe altii legal, insa nu vor sa auda de icoane ortodoxe in salile de curs, vrem toleranta etnica, insa il scoatem pe Brancoveanu din manualele de istorie. Curvelor le spunem dive, iar martirilor nostri le urineaza cainii pe morminte fara cruce...Demnitatea este un cuvant pe care l-am amanetat si l-am uitat acolo...Cine mai scutura gorunul la Tebea, cine ? Invierea Mantuitorului este prilej de nadejde. O sarbatoare care asa cum se intampla si cu Nasterea Mantuitorului ( Craciunul ) se incearca a fi deturnata spre comercial, spre material…Se vorbeste din ce in ce mai mult despre “iepuras”, din ce in ce mai putin despre Patimile Mantuitorului. Copiilor li se induce idea ca Pastele inseamna de fapt sosirea iepurasului, ouale rosii, mielul si nu Invierea Mantuitorului IIsus Hrsitos. Iepurasul il scoate pe Iisus din sarbatoare. Gasim felicitari frumos ilustrate cu motive traditionale, cu oua rosii cu iepuras, insa nu mai gasim felicitari cu Invierea. In Saptamana Mare alergam din taraba in taraba pentru masa de Paste, insa putini dintre noi se gandesc si la belsugul sufletesc randuit pentru aceasta perioada. Hristos este tot mai stingher si singur pe crucea Sa, tot mai neinteles, mai neluat in seama in mijlocul bairamului general care se incinge de Paste in cinstea Invierii Sale. In marile orase, Invierea este prilej de parada, de socializare. Cati ascultam slujba ? Putini. Suntem preocupati sa trimitem sms-uri, sa vorbim cu prietenii/vecinii cu care ne intalnim. Tineri si nu doar, morti de beti, fete cu “fusta-n fund” calcand tacticos pe tocul de 18 nu cumva sa se impiedece. Parada de bolizi cu muzica la maxim ironizand sensul sarbatorii. In zilele care urmeaza romanul face “intestinul gros”, bea, mananca, petrece, ingrosand astflel urgentele spitalelor de pretutindeni . Este bines a ne bucuram, insa haideti sa o facem omeneste, nu draceste. Sa nu deznadajduim insa. Asa sunt vremurile. Toate cele care se intampla sunt ingaduite, poate asa cum spunea Pr Rafail Noica a venit vremea si acum este “ … ca cei care lucreaza binele sa mai lucreze, iar cei care fac raul sa mai faca “ …

 Da …“…pe-un picior de plai ( Muntii Locvei ), pe-o gura de Rai ( Valea Nerei ), acestea sunt granitele unui loc desprins, parca, din Pateric, Manastirea Nera…Cand am calcat pentru prima data aici, alaturi de parintele Iulian Selagea, am ramas inmarmurit. Dragostea cu care am fost intampinat, blandetea din ochii maicii Siluana, bucuria parintelui Teofan, ospitalitatea obstii, m-au facut sa simt ca sunt intr-un loc din alte vremuri, lipsit de incrancenarea, materialismul ori dezinteresul din viata de zi cu zi . O liniste rupta parca din “tacerea cerului” mi-a calauzit sufletul cat am zabovit la Nera. Nadejdea cu care imi vorbeau despre bolnavii de cancer, despre bucuria de a fi aproape de acesti oameni, condamnati uneori chiar de ignoranta noastra la moarte m-au inarmat. La Nera, precum in colind, Dumnezeu parca se odihneste cu capul pe aceste locuri, inmugurind in sufletul crestinilor nadejdea, nadejdea ca pot birui moartea… Situata la aproximativ 20 de km de Oravita, in imediata vecinatate a satului Slatina – Nera ( comuna Sasca Montana/Caras Severin ), pe malul raului Nera. Locul “imbie” la pace, la rugaciune, indeamna la meditatie si apleaca omul in fata Lui Dumnezeu, lasand grijile lumesti in spate, jos in vale…Istoria locului este recenta. La initiativa si prin osteneala Prof. Dr. Pavel Chirila, om al locului, nascut in Slatina-Nera, aici s-a pus piatra de temelie, la 14 oct. 1994, pentru vesnicie, legamant intre cer si pamant, intre om si Dumnezeu. Ocrotitoarea Manastirii Nera s-a hotarat a fi Sf Cuv. Paraschiva de la Iasi. Stareta, pentru a indruma obstea de la Nera, a fost numita rasofora Nicodima Moisă. Prin mila Domnului efortul maicilor şi cu bunăvoinţa oamenilor, s-a construit biserica manastirii, apoi chiliile maicilor dar si atelierul de plante medicinale. În 14 octombrie 1997, la hramul mănăstirii, a avut loc sfinţirea bisericii de către P.S. Dr. Laurenţiu Streza al Caransebeşului, în prezent mitropolit al Ardealului. Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian al Caransebeşului, în anul 2007, a pus piatra de temelie la paraclisul de iarnă al mănăstirii cu hramul Bunavestire (25 martie). S-au mai construit chilii, arhondaric, trapeză şi ateliere pentru îndeletnicirile maicilor (pictură, sculptură etc.). În prezent, mănăstirea găzduieşte 77 de vieţuitoare, duhovnic este părintele ieromonah Teofan, stareţă fiind monahia Dositea. Tradiţia spirituală ortodoxă este unanimă în a ne învăţa că rugăciunea şi acţiunea (lucrarea) merg împreună.. Niciodată lucrul bun şi cuviincios n-a împiedicat rugăciunea, iar rugăciunea a fost îngerul bun al acţiunii. Asa se intampla si la Nera. Aici au demarat mai multe proiecte, printre care constructia unei clinici unde vor fi ingrijiti bolnavii de cancer, mai precis, acestora li se va sugera cum sa traiasca sanatos, cum sa invinga “ boala blestemata care biciuieste omenirea” cum spunea Sf. Partenie din Lampsakos. Clinica va fi de tip rezidenţial, cu 42 de saloane spaţioase şi confortabile, construite pe o structură arhitecturală şi funcţională de tip sanatorial.Fiecare bolnav va fi găzduit cu grijă şi atenţie, într-un salon cu un singur pat, şi va beneficia de o cură de recuperare de 14 zile.Nu este usor, constructia unui astfel de obiectiv necesita bani, nu putini. Sunt si ispite, insa alaturi de Prof. Dr. Pavel Chirila, obstea Manastirii Nera prin stradanie si Ajutorul Lui Dumnezeu nadajduieste ca intr-un timp nu foarte indelungat, constructia sa fie finalizata. Principiului de veacuri al Ortodoxiei : „ora et labora" - „Roagă-te şi munceşte" este indeplinit, cu sfintenie, la Manastirea Nera. Şi pentru că este făcută cu drag şi jertfelnicie, în duh de rugăciune şi ca ofrandă, lucrul mâinilor lor este impregnat de har, se sfinţeşte şi sfinţeşte, tamaduind bolnavi ramasi singuri, deznadajduiti in fata bolii. Şi astfel medicina nu rămâne medicina, ci se transformă în rugăciune. În mănăstire se prepară produse naturiste pentru tratarea unor afecţiuni trupeşti, dar şi pentru consum alimentar. Produsele naturiste (ceaiuri, tincturi, alimente) sunt comercializate în magazinul mănăstirii, dar si in tara prin distribuitori autorizati. Mănăstirea are o frumoasă bibliotecă, ateliere de pictură, de litografie şi de sculptură în lemn. La Nera, misiunea Prof. Dr. Pavel Chirila alaturi de maicile de aici este o marturie ca “ binele se contamineaza din aproape in aproape”…Doamne Ajuta Pentru sprijinul Clinicii Nera: Fundatia Sfanta Irina, str. Erou Mircea Marinescu Nr.3, Voluntari, Jud. Ilfov tel./fax:021/352 00 42; www.paliativecare.ro e-mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea. www.sfantairina.ro cont bancar: RO35 PIRB 4201 7007 5000 6000 in RON RO98 PIRB 4201 7007 5000 7000 in EUR Piraeus Bank Romania pentru Sanatoriul NERA.

 George Orwell spunea “ Daca libertatea inseamna cevainseamna dreptul de a le spune oameniilor ce nu vor sa auda” , asta face Dan Puric, este un om liber, cum putini suntem.Pentru cei mai multi un OM cat UN NEAM, pentru putini, atat de putini, incat nici nu se vad, un om incomod care rascoleste constiinte si trezeste comunisti ( tineri ori batrani ) din DEMONOcratia primavarateca de pe plaiurile romanesti. “Dan Puric nu a aparut intamplator acum” spunea Dan Ciachir, completat de o vorba a lui Nicolae Iorga “ Vremea l-a scos in cale”. Intr-o perioada in care de la “mesele bogate” ale Europei ni se sugereaza ca a fi roman este o tragedie, Dan Puric este “namolul” in care se impotmolesc senilele ignorantilor care ne vor dezbracati de identitate de spiritualitate, ne vor cifre in statistici, nu oameni cu frica de Dumnezeu si dragoste de neam. Daca Soljenitan prin Arhipelagul Gulag a deschis ochii Occidentului despre ororile staliniste , Dan Puric deschide ochii unui neam ingenunchiat de politrucii noilor ideologii … Pr. Arsenie Papacioc spunea “ comunismul a umplut Raiul”, da, dar comunistii au umplut Parlamentul Romaniei dupa 1989, au ramas aici, festiti in politicieni noi, pititi la umbra puzderiei de partide aparute in ultimii 24 de ani. Dan Puric isi asuma prin ceea ce spune in ultimii ani, petitia unui neam, da o palma ignorantei, precum Sf Nicolae, ereticului Arie. Repercursiunile nu au intarziat sa apara. Cu toate acestea, Dan Puric se “incapataneaza” sa ramana roman, un roman profund, care insa isi asuma sa spuna ceea ce milioane de romani doar gandesc, insa nu o spun niciodata cu voce tare.Cetateanul european de tip modern, nu isi (re)cunoaste originile, despre moaste spune ca sunt doar niste oase, nu isi aduce aminte cine a fost Horea iar de la Dumnezeu asteapta dovezi palpabile. Dan Puric reuseste fara o strategie politica, fara o ideologie “urzita” sa ii faca pe oameni sa il iubeasca, sa il asculte si sa il urmeze. Nu a imbracat doar arta teatrului mut, are un dar mult mai mare, cucereste suflete. Maine seara, la Petrosani, de la ora 17.00, va asteptam cu drag sa ne “contaminam sufleteste” de la acest mare SUFLET ROMANESC, DAN PURIC . INTRAREA LIBERA !

 Valea Jiului trece printr-o perioada pe care putini dintre noi sunt pregatiti sa o accepte. Valea Jiului trebuie sa reziste celor care vor sa falsifice statul de drept, sa faca din furt o virtute, sa ne puna destinul gaj, ranjind in tihna cu “prohabu constiintei desfacut” …Comunismul a intampinat in Romania o rezistenta consistenta, exemplara, martirica. Temnitele au dus oameni precum Valeriu Gafencu sau Ioan Ianolide de dupa gratii in sinaxare. Acum insa, ingenunchiati, romanii in general, minerii in special, asteapta cu gamela in mana, mila celor care au distrus aceasta tara in doar 24 de ani. In Valea Jiului la nivelul anului 1990 in minerit lucrau 54.493 de ortaci, 24 de ani mai tarziu, adica in 2014 doar in jur de 7000. Unde sunt cei aproape 50.000 de oameni care in acesti ani si-au pierdut locul de munca ? Unii in pensie, aproximativ 13.521 altii, adica 28.168 s-au disponibilizat…Prima data, in 1994 s-au inchis Em Iscroni si Em Lonea Pilier, apoi dupa 5 ani Em Campul lui Neag si Petrila Sud, apoi Dalja, Valea de Brazi, Barbateni si ultima, bagand un oras in insolventa, Aninoasa. Pana in 2018 se vor mai inchide trei, Uricani, Paroseni si Petrila. Sunt zile grele in Vale, vremuri carunte, oameni care au uitat sa mai fie oameni. Uita-ti-va pe strada. Nimeni nu mai zambeste, din cand in cand insa ranjim, protocolar. Se minte mult, incepand din familie si terminand in strada.Lipsurile ne-au inversunat. Un om sarac este un om vulnerabil, care poate fi usor manipulat. Politica a nascut in Valea Jiului clanuri care si-au cladit imperii economice. Oare de ce nu se intreaba nimeni intr-o zona atat de saraca cum pot prospera de ani de zile anumiti oameni ? Putini dintre acestia intr-o competitie reala, intr-o competitie bazata pe regulile pietei. Majoritatea celor “ghiftuiti”, majoritatea celor care “ are, are are jupanu’ are” si-au bagat labele sloioase in desaga publica. Pana au golit-o. Intr-o permanenta cardasie cu cei alesi/numiti, Valea Jiului a fost jefuita bucata cu bucata, cladire cu cladire, fier cu fier, licitatie cu licitatie. Sarbatorind marile/micile tunuri, la mese bogate, cu fete bagate pe sub acestea, indivizi de cea mai joasa speta au ajuns sa isi imparta Valea Jiului in domenii de interes, bucata cu bucata. Cand vor plati aceastia ? Niciodata. Institutiile statului sunt “burdusite” de slugile acestora, profesionistilor din sistem li s-a bagat “stanga” in dos. Cum misca impotriva curentului, cum sunt eliminati. Inca nu a venit vremea sa incredintam condeiului toate numele care au distrus Valea Jiului. Dar va veni, nu este departe…